copiii...

 SALOMEEA SI MAYA 
"copiii mei"

sau cum sa construiesti aripi pentru zbor
...

 Intalniri intamplatoare nu exista... Asa au fost si ale mele. Toate! Oricum, numai intamplatoare nu! Dumnezeu mi a asezat in carare totul cu o minutiozitate uluitoare. De fapt nu, nici macar uluitoare. Fireasca! Uluitoare e pentru aia de nu cred... Au fost fiecare cu lectia ei... 
Fetitele astea doua sunt "intamplarile" mele frumoase din ultimii 2 ani!  Au fost un dar, clar! Pentru toate incercarile de zbatere spre bine... si pentru toate momentele in care uitam sa cred si pentru cand cadeam in genunchi si pentru cand oboseam si pentru cand ma ridicam. Sunt copiii de care am grija, cum ma pricep mai bine, sa invete sa zboare frumos:) ”... Si sa nu obosim in facerea binelui, caci la timpul potrivit vom secera, daca nu vom cadea de oboseala. Asadar, cat avem prilej, sa facem bine oamenilor...” (Galateni 6:9)
................................................................................



Salomeea are 14 ani. "Intram" la liceu anul asta. E un copil de la care poti invata in egala masura cat il inveti tu pe el... Si asta e absolut fabulos! Imi spune "mami" cu un drag fermecator... a invatat sa coordoneze, vede, simte ca mine... Salo are mamica si taticul ei, dar mai avea nevoie de cineva... Pentru ca nu toata lumea are norocul sa poata sa viseze si sa poata sa zboare cand simte ca poate zbura... Si, uite asa, ne am nimerit prin preajma... din cand in cand!

prima "noastra" aparitie (repetitie cu public pentru un spectacol cu copii talentati )

..................................................

MAYA. Are 8 ani. Am cunoscut o intr un centru de plasament la Mogosoaia, in cadrul unui proiect al Agentiei de implinit dorinte  Prima zi, prima intalnire, primul contact, prima imbratisare! Se zice ca asa se aleg:)

 Intr o buna zi, Maya ne ia de mana pe mine si pe Cosmin si ne spune : " mi as dori sa ma luati la voi acasa? " Si am luat o! Pur si simplu (trecand peste framantarile noastre, formalitati, etc) In unele weekend uri sta cu noi. E un copil frumos care are o uriasa nevoie de atentie, de educatie, de comunicare, de dragoste, de liniste. E un copil atat de singur in el... e atata tristete acolo, ca imi vine sa plang de cate ori ma uit in ochii ei care inca zambesc fals, speriati ca daca n o vor mai face, o sa disparem. O tulbura lucruri pe care numai ea le stie si spune incontinuu da, ca un robotel...Se inchide brusc, dar se deschide pentru ca i e drag de noi ca nu ne certam si o tinem in brate, suntem langa ea sa o ascultam, doarme cu noi de mana. Ii plac lucrurile simple, facute impreuna, din suflet. Precis o sa reusim sa i montam si ei aripioarele pregatite de zbor... intr o zi! Ea mai are doua surori, cu care mai iesim la plimbare din cand in cand, ca sa cultivam si notiunea aceasta extrem de importanta de "sange din sangele nostru".  Experienta asta, e una care tie, ca adult, iti schimba scara valorilor inevitabil. Evit sa intru in detalii, m ar face vulnerabila...si sunt prea personale, ale noastre doar! Dar vreau sa stiti si voi ca te aseaza, te tine, te aduna. E o experienta pe care merita sa o incerci. Nu fortat! Daca un astfel de copil vine spre tine, ia l de manuta si ajuta l sa invete sa  zboare. Exista o balanta in toate! Candva, zborul si aripile lor iti vor atenua lin, caderile tale!