Drumul incepe cu tine... Data trecuta cand ai mers pe el, simteai pietrele din caldaram prin talpa subtire a sandalelor Stuart Weitzman, dar nu te opreai. Aveai cale lunga de batut! Trebuia sa ajungi neaparat! Era singura certitudine care ti mai ramasese: ca suntem cu totii nevoiti ca, la un moment dat, sa ne indreptam inspre ... incolo. Unii mai devreme, altii mai tarziu. Si calea ta era, parca, cea mai prost pietruita dintre toate. De-a stânga si de-a dreapta drumului era pustiu. Se pustiise intre timp. Cand te-ai impiedicat si ranile de la picioare au inceput sa-ti sangereze, ai zărit pe marginea drumului un boutique chic. In vitrina, o pereche superba de pantofi din piele moale, cu talpa groasa, cocheti si foarte prietenosi, dar dintr-o colectie veche, demodată rau in comparatie cu tot ceea ce ai fost tu obisnuit sa porti. Ai intrat, te-ai scotocit in buzunare si ai mai gasit 10 euro. Gazda, imbracata intr-un halat haute couture superb, parea o holograma! Ti-a intins pantofii zambind. I-ai dat bănutii, ti-ai bandajat ranile si ai pornit mai departe. Pe drum a inceput sa-ti fie foame. Tot mai foame. Si calea era iar, din ce in ce mai grea. Povara ei te coplesea. Cand ai crezut ca nu mai poti si ca acolo e capatul tau de drum, ti-a iesit in cale o femeie care imbatranise frumos intro rochita si un sal vintage, desculta, cu o paine din faina integrala si un ulcior cu apa de izvor. Ti-a dat si tie si te-a ridicat! Apoi ati pornit fiecare pe drumul lui. Tu, fericit ca mancasei suficient cat sa mai porti cale lunga povara drumului si pandantivul acele cu Lesotho Promise, care intre timp luase forma de cruce... Iar batrana, bucuroasa ca reusise sa-şi vanda singura perechea de pantofi buni pe care o avusese vreodata, ca sa manance. Ea si calatorii infometati care apucasera pe calea cea stramta si prost pavata...
26 feb. 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu